agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-04 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Cu mari vărsări de frunze ne vărsăm,
orașul urcă-n ceață prin ecluze, din zi in zi iubitei cuvenite nervuri de frunze-i tremură pe buze. De ziua morților e târg de flori, ceața, ca măduva de lumânare, se-ngrașă printre ierburi cenușii supuse în cununi la sărbătoare. Apoi o vreme nu mai vine nimeni cu sentimente lung bătute-n dungă, iar dintre-atâția morți și-atâția vii doar ceremoniale întristări, pe vreme lungă. Din lampadare goale cresc licheni, ceață cleioasă, poduri deșelate, măturători lucioși trag la edec străzile neumblate din cetate. Până la linia de mucegai stau să plesnească străzile casante trase-n timpane palide, de crai; la ceas sfielnic, către ziuă când nu găsești la nimeni o țigară iar gustul dragostei se înăsprește cu iritări de nicotină-amar ă. Din turnul focului cad paznici morți, cloșarii tenebroși trag din sănețe - dacă ar arde ceața peste noi trâmbe de fum s-ar ridica în piețe din toate cărțile de chin nescrise. După o goană spână de o noapte deasupra noastră lupii stau pe dealuri, gâfâie ceața-n cerul gurii și se lasă caldă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate