ce vară, doamne, ce vară frămîntată
ca apa mării lîngă care mi-aștern
pătura mea decolorată, stricată
prin care și lumina mi-o cern...


mă-ntind vibrînd și cu iluzii mă-mbăt
aș vrea să dorm odată și-odată
dar nu mă pot trage deloc îndărăt
fața și-n somn îmi rămîne-ncruntată...


înflăcărat mai sînt, înflăcărat...
soare roșu îmi arde pe chip
îmi zvîcnește trupul greu de bărbat
ca pe jar perpelit în nisip!...