agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-07 | |
Afară, ploaia cădea prin ceața alburie și
o frunză smulsă din cununa de lauri a destinului, parcă plutește în despărțirea ei, în apusul verde trecător, estompat odată cu venirea toamnei, cu frigul pustiu și secetos... Afară, când pomii dansează cu rădăcinile ridicate spre cer, și cerul plânge cu lacrimile lui spre un alt cer, și noi, noi oamenii, plutim cu gândul îndreptat în noi, noi, tot lăcrimând călcându-ne speranța și destinul; afară, când pașii pustietății devin prezenți în amurgul sângeriu, plutitor de mireasma nevăzătoare... Regăsind doar o urmă de adevar, o urmă de falsă apărare, o mireasă a destinului, a calvarului sufocat de cuvinte rostite de ură, de plecăciuni și folclor, lacrimi și rugăciune. Afară, plutind auzul greu al societății, al naturii, al zilelor pline în seceta amurgului pustiu și toate aceste frământări le simt în sufletu-mi, în apărarea pomilor pictați de lacrimile cerului. Afară, mă tot frământ de iluzii și adevăr și privesc în armonie cum toată natura-și începe destinul pierzării, destinul uscăciunii, destinul toamnei... Frunze și petale, crengi și iarbă, toate se despart de viață, se duc în neant!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate