Baladă tristă în iarna blândă
Îndură-ntreg poporul,
Căci tirania și mârșăvia
Colții-și arată ultima dată.
Și mușcă tare inima mare,
Din rană curge lacrimi și sânge,
Moarte aduce, nu pune cruce,
Pe sfinți îi minte fără cuvinte;
Dar veșnicia vede urgia,
Nu-ndură ura celui nebun!

Lacrimi de mamă, lacrimi de frate,
Dureri cumplite.
Pentru dreptate și libertate
Jertfă supremă mulți au adus.
Fost’a tiranul, fost’a teroare,
Fost’a și iadul.
Pentru dreptate și libertate,
Jertfă supremă, eroi sunt mulți!

Baladă tristă în iarna blândă
Îndură-ntreg poporul.
Fratele urii, sora minciunii,
În agonie spre veșnicie,
Crud își amuză mintea ursuză,
Gloanțe-ascuțite pruncii-i ucide.
Cad mii de trupuri pe zeci de drumuri,
Piepturi deschise nu mai au vise;
Dar veșnicia vede urgia,
Nu-ndură ura celui nebun!

Dumnezeu vede cum țara geme
Și milostiv se-ndură.
Demonul cade la zero grade,
Smoala și focul arde norocul.
Frații lui, dracii, cheamă ortacii,
Cu foc botează câinii de vază.
Vinearea Sfântă din Iarna Blândă,
Fie postită, fie cinstită!
Căci Veșnicia vede urgia,
Nu-ndură ura celui nebun!