Buna mea ninsă de vreme
Dar cu sufletu-nsorit
Tu mă-nveți a nu mă teme
Și-mi arăți că sunt dorit.
Un copil se face mare
Iute… când este iubit…
Noaptea, când lumina blândă
E plecată la culcare,
Stelele-și aleg regina
Și mă-ntreabă: “Știi tu oare
Pui de om cu suflet mare
Cine poate să conducă
Ale împărăției treburi
Bunăstare să ne-aducă
Chiar și-n vremile mai tulburi?”
Sfat îmi cere așa înaltul
Cerului pentru pământ
Și răspund ca nimeni altul
Spunând totu’ntr-un cuvânt:
“Știu că nu-i alta pe lume
Să ne-nvețe, să ne-ndrume
Cum să creștem mari, cuminți,
Mulțumindu-i pe părinți.
Tot ce face-i din iubire,
Ne aduce fericire,
Este blândă, răbdătoare,
Cu cei mici, cu… fiecare.
În dojană este dreaptă,
Vorba-i este înțeleaptă…
Multe pot să-ți povestesc
Dar mi-e somn și… mă opresc,
Însă tu, steluța dragă
Să știi bine că regina
Pentru împărăția-ntreagă
Nu e alta decat Buna!