agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-08 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
"Moarte era-n putredul val,
Și-n fundul său mormânt fatal Celui ce cată alinare Închipuirii sale amare, Și ale cărui gânduri fac Un rai din acest palid lac." Edgar Poe Drumuri mediane, Plaiuri și savane, Lande monotone, Lirice Œnone, Duceți-mi la vale Albele ovale. (Turma nici subtilă, Nici sublimă, ci Oaia unanimă, Clară ca de zi.) Ceruri paral èle, Duceți-mi cu ele Ultim ciobănel, (Frate mi-e și el) Cu ochii preaplini De-aquatici, triști crini, Flautele pline De limpezi albine. «Cioban, ciobănel, Inimă-inel, De ce mi-ai lăsat Vârfu-nsingurat? Nu mai priveghezi Dreptele amiezi, Nopțile abstracte, Astrele exacte, Culmile lucide, Pietrele aride? » – «Sunt prea viu, prea trist, Înger trismegist, De-amiaza pe țeastă De seara prea castă, De stânci detunate, Reci, halucinate De seninătate. (Creier unde ascunde Apele profunde, Lacul nins pe frunte… Creier e de munte! ») – «Nordic ciobănel, Tristul meu model, Cine te aduce Pe cărări în cruce, Sub limpedea punte Cu seara pe frunte? » – «Poate, călător Liricul meu dor, Stelele de apă, Umbrele pe pleoapă, Cornul depărtării, Muzicile mării! (Pe vântiri ascult Orficul tumul, Când și-ardică struna Fata verde Una Palidă ca luna. ») * Palide Œnone, Paludate zone, Duceți-mi la vale Tristele ovale. (Lunile îndoaie Seara liniștită, Salcia de ploaie Șerpii șui și-agită.) Fruntea când amurge Osul putred curge Cerul fals difuză Semnul de ceruză. Luna verde lasă Bruma veninoasă. Îngeri cad, opale Septentrionale. – «Ca oglinda-i pal Misticul oval, Și luna subție Mâna străvezie, Și-n ochii vagi sufăr Umbre de nenufăr, Întoarce-te dar La Gândul-amnar! » – «Gerul să se-ntoarcă, Viul Nord să-l toarcă; Îndurata Parcă? Oh, mă cheamă-ntruna Palida nebuna Fata verde Una, Și-n mine se strânge Piatra ei de sânge...» (Rar umblau pe vânt Iazme ca de steme, Tremurat pământ, Vânăt de blesteme!) Și-a trecut pe ceață Apătoasa față. Și-a trecut pe lună Rătăcita dună. Cum spre somn dori, (Floarea mea de-o fi!) Pajură-fântână, Nesfârșită stână, Plaiuri unde mint, Austral argint – Putredele ploi, Lacul vechi din noi, Acte grele, acte, Moarte cataracte. Liniști mari se-ntind Dăruind, plutind, Lobi de albă lume, Somn mirat în spume, Când s-aprind egali Crini opheliali. – «Cioban ciobănel, Limpede inel, Trupul meu își frânge Ramura-i de sânge, Părul meu își lasă Verdea nebuloasă, Limfa mea ascunde Stele moi, profunde...» (Cu lacrimă-naltă Trestii vechi tresaltă Cununată baltă... Lespezi mari de apă, Inima îngroapă, Lacrima îngroapă.) * Ape albe cresc În funebru ropot, Pe când mai ceresc Tânguiosul clopot: – «Cioban ciobănel, Limpede inel, Trupul meu își frânge Ramura-i de sânge, Părul meu își lasă Verdea nebuloasă, Limfa mea ascunde Stele moi, profunde...»
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate