ana e analfabetă nu cunoaște pe litere limba română
își cunoaște doar limba și cunoaște o mulțime
de lucruri care se fac doar cu limba
cunoaște doar limba străzii acolo unde
de mică la colțul străzii cântecul său
învia îngerii și-n mâna întinsă curgeau
banii mărunții măruntului cerul gurii îi saliva
după o fărâmă de pâine, un ciob cu care
să-și zgârie stomacul să n-o mai doară și-n ochi
nu mai avea lacrimi i le băuse pe toate
răsăritul pâclit de urbe venală pe lângă ea
treceau doamne cu șunci de la Prada
urechile lor erau astupate demult nu auzeau
cântecul sângeresc îngerii doar îi plângeau
sângele înghețat în picioare iarna cu tălpile
goale alerga pe zăpada mocirloasă ca pe o câmpie
cu flori cu promisiuni dar ea nu se gândea
la mâine nici la ieri doar acum...

ana e mare acum, își cunoaște limba
și cunoaște o mulțime de lucruri care se fac
doar cu limba cerșește la colțul străzii bărbații
o plimbă prin mașini și apartamente câteva
minute doar soarbe vlaga din ei și din ea cade seara
pe o canapea de mâna a zecea în care locuiesc
zece femei zece ane care își cunosc limba
se-adună câteva laolaltă și cântă cântă să
le treacă dorul după vreun iubit închipuit
au ele unii dar sunt toți la mititica mai au
și pe alții dar... tot mititica, mititica fetiță
ana e o femeie, femeia Ana, ieri a fost ziua ei
și nimeni nu i-a sărutat genunchii ori dosul palmei
ori ochii cu o floare ea e femeia Ana
ieri a fost ziua ei...