O clipă-n Paradis m-am rătăcit
Și n-am văzut țipenie de om...
Erau toți sfinți, în gradul potrivit...
Pluteau cu-aripi de îngeri, peste-un tron.

Orice floare-n parte-i o regină
Și ți-e permis să o atingi plăpând,
Ba chiar să-i dai sărutul sugestiv...
A rupe-o? Nu-i voie măcar în gând.

Parfumul orhideelor, plăcut,
M-a minunat; o clipă m-am oprit,
Să-mi vadă ochii ce n-au mai văzut
Și să aud ce nu s-a auzit.

Curată armonie văd și-aud
Cum nimeni nu și-a mai imaginat...
Cromatic verde-nchis, uscat sau crud,
Un cânt cu tril de păsări fin ornat...

Nici cel mai iscusit muzician
Nu va putea transcrie acel cânt
Și nici penel vrăjit de artizan
Să dea culori fantasmei dintr-un gând...