Vin zile grele și e timpul
Să-ți amintești c-un gust amar
Ce fericit erai pe vremuri
Și astăzi timpul cel hoinar
Þi-a amintit că fericirea
E-atât de crudă uneori
O pierzi în zbor, o cauți iară,
Dar se ascunde printre nori.

Ești fericit și uiți de moarte
Când tu ești tânăr și mai poți,
Căci fericirea zburdă-n viață
Trecând o vreme pe la toți.
Nu stă prea mult, să-ți fie bine,
Să nu te-nveți cu nărav rău,
Chiar de-o ascunzi de ochii lumii
Ea te trădează când ți-e greu.

Așa că nu te-ncrede tare
ÃŽn fericirea dintr-o zi.
Ea nu stă veșnic doar la tine
O plângi ades, în nopți târzii.
Că lumea-i groapă de mizerii,
Un teatru de orgolii plin,
De rătăciți și nestatornici
În viață, fără vreun destin...

Și de te rogi la fericire
Să-ți intre-n casă, la copii,
Tu, roagă-te și pentru mine
Să-mi treacă pragul într-o zi.
Că sunt mulți în astă lume
Ce îți strică fericirea,
Să le meargă lor mai bine,
Îți aștern nenorocirea.