agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2053 .



doar uitarea va șterge liniile din palmele poemului nostru
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ilenia ]

2010-03-12  |     | 



gândurile mi se-nvârteau mereu în cerc
în al cărui centru se află cuvintele tale
cu veghea tăcută a nopților menite
să roadă creierul ca un vierme nedormit
zădărnicind trecutul într-o clipă

în gloata temerilor tale
hrănite cu idei trunchiate
ai tăvălit poemul în mocirlă
sfâșiind cu aroganță adevărul

refugiat în preconcepții și alese scuze
penelate cu litere de-o șchioapă
îmi filtrai vocea în șoapte deportate

afinității cucerite ieri ca pe o zestre
îi plăsmuiești azi un aspru beteșug
mă cutremur
durerea mă inundă
edificiul poemului nostru se clatină
trosnește din încheieturi

pur și simplu doar o scamatorie a destinului
ar putea intersecta delirul tău alambicat
cu momente de iubire în valuri
rămase-n urmă ca un ecou prelung

eu călător cuprins de spaima unui naufragiu
îți întind brațele mănoase
privește-mă ca pe un colac de salvare
iubirea noastră e o făptură firavă
se poticnește și afundă pîngărită

cerul se despică stelele se prăvălesc
departe clipele când inima fiecăruia
zvâcnea în pumnul celuilalt

să nu stingi flacăra din mine
nu am gemut niciodată
când mă așteptai la capătul drumului
ținta mea himerică/ un perpetuum mobile
spectru ce-și caută încă sălașul

ziua își are atât de multe ceasuri
momente prielnice cotituri de miracol
un ivit oftat de ușurare
efemeră izbândă
oră la care
nici după cântatul cocoșilor
nu mă voi lepăda de tine

doar uitarea va șterge liniile din palmele poemului
și atunci el nu-ți va mai aparține



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!