agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-14 | | Mă simt de parcă mi-e sfârșitu-aproape; Gânduri negre, ucigașe-mi dau târcoale. N-am casă, haine, prieteni, nici parale... Din ce-am avut, mi-au mai rămas două prosoape. Cu ele-mi șterg și lacrimi și sudoare, Tot ele-mi sunt și pernă și acoperiș. Pe miriștea-aurie-n plin seceriș, Sunt găzduit pe paie, fără vre-o-ntrebare. Răsplata muncii e mult așteptată Și-i mult mai mică decât suma la tocmit; De te-a văzut zapciu-un pic obosit Își zice: „munca-i poate fi din nou sfrutată.” Degeaba multe ori îți ceri tu dreptul Când ești acasă-n țară la „Nedreptate”, Þi se va da-ndărăt... doar jumătate; Uzurpatorul, nicicând nu-și va bate pieptul. Sămânța rară, scumpă a dreptății, De o găsesc, în lume-aș vrea s-o-nsămânțez, Iar pruncii, în rodul ei să îi botez, Să fie moștenire-n veci umanității.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate