Doi stropi pe-aceiași geană
(sau din același nor)
ne-am contopit ca unul
prinzîndu-ne în zbor,
să-ți spăl sub talpă calea,
tu- gîndul meu pătat
cu bobul de lumină
pe chipu-ți reflectat.

Prin ploi ce curg șiroaie
de fire tulburii,
să mă filtrezi cu zarvă
de nunți și cumetrii,
la gura de cascadă
în drum spre ocean
să-mi ocrotești cristalul
de valul cel viclean.

Eu să te smulg din soare
de vei ceda momit
sărutului prădalnic
și-o crimă să comit,
păstrîndu-te integru
în mine strecurat-
nu înzadar prin lacrimi
și ploi te-am căutat.

Și vom urca în ceruri
doi stropi nedespărțiți
să cad, să cazi o rouă
pe-obraji de-ndrăgostiți
și-n șoapta cu jăratic
din nou să ne topim,
de la destin de ceară
spre zbor să ne răpim.