Lucrurile încep să mă doboare
Iar nopțile sunt din ce în ce mai grele
Parcă nu mai pot să respir sau să gândesc
Sau să fac ceva pentru mine.

Uneori stau și privesc spre geam cu durere
Cu speranță și dorință
Aș vrea să pot ieșii afară
Dar sunt un tânăr plin de bătrânețe.

Inima mea știe, inima simte
Ea plânge și se agită pentru mine
Ar vrea să mai trăiască
Dar eu...sunt plin de agonie

Aș vrea ca uneori sfârșitul să fie aproape
Să-l pot simții adânc în inima mea
Aș vrea să-mi cadă steaua
Să plec spre cealaltă lume.