Death by caciocavallo sau
Moartea și cașcavalul


și-am înghițit toate acele felii în graba cea mai mare.
bătea rău vântul și norii se fugăreau printre firmele luminoase peekaboo!
gura mare, aaașa, mare.

apoi, sfârșită, m-am năpustit spre podele
cu această spaimă lăptoasă făcând bing-boing în măruntaie
cu acest hohot difuz înregistrat de splină, inimă și alte organe
ale căror nume și parteneriate le știam într-a șaptea, demult.

răul înainta în așa fel încât era tot mai mult înainte
și tot mai gros la infinit. Sentimentul acesta mă omoară, mi-am zis,
e toppingul lui dumnezeu-a-murit.

corpul se umfla și era dus la vale, într-un înec ce se petrecea pe dinăuntru, tihnit.
sunetele treceau în viteză pe lângă mine, monitorul din alb-albastru
s-a înnegrit. mă gândeam la înghețată și la gestica gay a stăpânilor de câini,
la lady gaga, la hamlet mașină, la pulpe goale.
mi-a trecut prin cap că dacă aș fi citit Patericul sau măcar manualul gnosticului
aș fi îndrăznit
să-mi domesticesc un spirit fără dimensiuni materiale, un spirit ușor și aiurit.
să-mi țină curajul în piept și capul în mâini, la baie.

m-am mai gândit la mama, bunica și vreo câțiva bărbați.
la vaclav havel.


cașcavalul trecuse dincolo când m-am trezit.