când am murit
mi-am simțit trupul greu
ca o piatră de mormânt
m-am așezat în întuneric
pe o pleoapă de singurătate

ai venit și te-ai aruncat
la picioarele crucii
de parcă îmi vânai transpirația de pe tălpi
ai încercat să-mi privești poza
dar pixelii te-au primit rece
în întunericul ce ți se
înfășura între oase
ochii mei scuipau albastru
luna a ieșit să latre
la o dâră de lumină

gura mea era ca
un ciuline
din care săreau dinți
-mă devorasem deja-