Iluzie, o, curtezană,
Cu himenul repus în drepturi
De un chirurg îndragostit,
De ce purtarea ta, vicleană
Aduce pururea în piepturi
Minciuna din iubiri, șoptit?

Iluzie, cu părul negru,
Ca noaptea plină de păcate,
Cu buza ta, după mușcat,
Otrava într-un corp integru,
În clipebinecuvântate
O pui, și râzi, pe înfundat.

Iluzie, demult bătrână,
Te joci, iubirea-mpărtășită,
La-ndrăgostiți, mereu o vinzi,
La vise moarte ești stăpână,
Mă muști de inima spăsită
Și-n lumea mare iar o-ntinzi.

Iluzie, cu chip de ceară
Și pielea roasă, pe alocuri,
Uscată ca un pergament,
De ce mă minți că ești fecioară
Când nopțile, te ții de jocuri
Pe bani, într-un stabiliment?

Azi ți-a venit, pe veci, sorocul,
Blesteme vechi, ce-s adunate,
Te vor răpune, în sfârșit!
Căci mie mi-a surâs norocul,
Și buze binecuvântate
Mi-au spus, cu drag, că sunt iubit.