agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-18 | |
Spune-mi tu cititorule
Te-am dezamăgit cumva, Dacă nici nu mă cunoști Și nu cunoști nici viața mea? Dar tu-al meu suflet, De ce ești veșnic trist? Tu...ai ajuns să mă detești, Vrei să mă părăsești? Îmi spui că nu mai știi nici tu Cine mai sunt, că sunt pierdut... Dar oare-n anii ce-au trecut, Nu oare singur m-ai vândut? Să fi din piatra și tot ai spune, Că mă cunoști și sunt a ta. Căci sunt în ceruri o minune Și noaptea este doar a mea. Ce să mai spui, nu ai cuvinte? Cum c-ai fi singur și pierdut, Eu sunt de fapt a mea poveste, Sunt oare de necunoscut? Eu te știu bine, sunt aici Ce te mai simt și cum te simt. Tu nu mai vrei în astă lume, Eu te tot mint și iar te mint. Nu înțelegi natura noastră, Că pentr-un viață a reușii, Trebuie să ne păcălească A noastră minte-n fiece' zi. Nu poți să treci prin astă viață Și de ai vrea, ai tot încerca Fără să pierzi ceva din tine, Din trupul tău, din mintea ta. Sunt tot aici, tu ești în mine, În corpul meu, în mintea mea. Cum vrei să pleci din astă lume, Când ești al meu și sunt a ta? Deci spune-mi suflete căci astăzi, Eu sunt aici și sunt a ta, Tu vrei să pleci din astă lume Nu-i vina ta, e vina mea. Căci eu mințindu-mă într-una, M-am păcălit a tot visa La Feți Frumoși la Zmei și Zâne, Am tot uitat de viața mea. Traind un univers în care Strain de toate eu am fost, Vazand că-n venele-mi batrâne N-a mai curs sânge...n-avea rost. Și m-am uitat în apa lină, Ca-ntr-o oglindă-n depărtare, Și am vazut că fața-mi fină Era brăzdată de-urâciune. Sunt eu aici și sunt a ta, Eu însă-mi nu mă recunosc, Căci fața mea e fața ta Dar e ceea ce nicicând n-a fost. Privesc la mine ca la o nălucă, Eu însămi nu mai înțeleg, Privirea stranie și mută Ce mă privește dintr-un jgheb. Sunt un bătrân necunoscut, Dar nu la față, nici la trup Sunt eu și-un suflet ce-i pierdut Sunt...numai timpul ce-a trecut...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate