Sunt lămâiul ce nu a văzut soarele niciodată,
Deși am coroană de frunze bogată
Și am crescut înalt lângă fereastră
Răspândind miros de fruct galben în glastră.

Simt primăvara cum vine pe afară de niciunde.
Eu sunt crescut ca după un munte.
Nu am cunoscut răcoarea serii târzie
De frica soarelui nu am purtat nicicând pălărie.

De pe balconul etajului trei am privit mereu
Mașini, umbre, praf și apus greu.
Nu m-a bătut ploaia sau vânturile
Vajnic mi-am dorit să cunosc necunoscuturile.

Sunt lămâiul verde de la etajul trei din balcon.
Verde cu parfum de rod uniform.
Sunt blestemat să nu am umbră
Soarele nu mi-e adevăr, eternitatea mi-e sumbră.