Te-a adus marea pe insula mea pustie,
Þărmul zăcea singuratec în arșița nopții.
Ghearele vânătorului de inimi s-au tocit în mine.
Vântul mi-e paznicul viu, o rază a sorții.
Izvorul de viață se îmbată cu sânge ce încă mai pâlpâie,
Din loc în loc o vrăjitoare a mării aruncă semințe în destine.