Al tău cuvânt e cald și dulce;
Cu aroma-i blândă el inima-mi seduce,
Iar ea, sedusă, se-nfioară
La tot ce spui, ce-a fost cândva, odinioară.

Al tău cuvânt plăcut, pătrunde
În inima-mi ce stă acum de veghe și ascunde
Iubirea tainică ce-ți poartă
De când erai copilă, fructă-ncă necoaptă.

Râu e-al tău cuvânt, ce curge lin...
Revarsă peste maluri, precum ploaia din senin,
O apă binecuvântată
Ce cu aroma sa ființa mi-o îmbată.

Tăcut, voi asculta cuvântul
Sorbindu-mi limonata; admirându-ți avântul
Voi cugeta: când pot să rostesc,
Așa sfios, cuvântul meu spre tine, „te iubesc”?