Te-am cuprins în noaptea asta într-o îmbrățișare vie.
Vorbele prin șoapte crude stau cercei în clipe mute.
Un sărut șerpuind pe un trup de catifea mă reînvie în zori de zi.
Soarele dintre valurile mării, vrea să ne sărute.

Doarme țărmul mării printre valuri despletite de furtună.
Dincolo de zarea înfiptă într-un colț de cer albastru.
Dorul clipelor cu tine mă tot cheamă și m-adună.
Dintre fire de nisip eu mă prind de aripile unui astru.

Visul adoarmit în noapte se ascunde în zori de zi.
Leagănul visării noastre scoate marea din furtună.
Lacrima de rouă într-o perlă din adâncuri te așteaptă ca să vi.
Gândul meu aprinde focul să fim zbor în clar de lună.