un cocoș ragușit
urlă ca un Big Beng
pe iarba alunecoasă
ca un topogan
stă să cadă roua sărată
din memoria mea

umbra-mi stă ascunsă
sub acoperișul lunii
adulmecând în tăcere
pașii anemici ai primilor oameni
-un Luceafăr ruginit
își caută scara spre pamânt-

pândesc primele raze
de lumină astrală
și le zdrobesc sub gene
dacă ating orizontul
cu degetul pudrat
se face alb