Cu galopul pe șine
mîini scurta-voi din verste,
mai aproape de lutu-ți
dar în altă poveste.
Și un pic disperată
ca să fiu fericită,
cu speranța: de gîndu-ți
să rămîn ocrotită.

Te-am luat cu văzduhul
să te port în celule
pentru geamăt și-arsură
storc din verbu-ți pilule,
să mă-mbrac în făptura-ți
ce a curs din silabă
să încep înc-un veac
să-l trăiesc fără grabă.

Să-ți fiu soră, iubită
și pe brațe o pruncă,
caldă pauză-n lună
după ziua de muncă,
nor în arșița șoaptei
din chemarea-ți febrilă
și să-ți dau fecioria
de femeie-copilă.

Iar cînd crește-vor verste
în galopul pe șine
să-mi rămîi tot aproape-
oploșită-s în tine,
de viteza luminii
și final să nu-mi pese-
voi fi stropi pe petale
de destinu-mi alese.