agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-29 | |
Știi cum e să fii talpa robului când toată lumea îți aruncă spini înainte
îți umplu buzunarele cu făgăduințe stricate Știi cum e să fii mâinile călăului când în fața ta șade un copil nevinovat Sunt o fiară domesticită Am spart zidul eternității ca să mușc din mărul otrăvit Și iată-mă ți-l duc și ție la gură Am decis mai demult să nu dorm Am decis să-mi amputez aripile când am aflat că le am Am vrut să trec dincolo, am făcut imposibilul, când ei mi-au arătat cu degetul limita Nu există magie pentru aici și acum M-am convins că nu am puteri, altfel s-ar fi întâmplat ceva s-ar fi întâmplat orice Vroiam să-ți spun că sunt om, poate că și poet, pentru că mă hrănesc de trei ori pe zi cu mâncare și tot de atâtea ori cu ceea ce scriu Sunt scheletică, nu am nimic special, îmi place rutina Îmi pierd timpul prin restaurantele în care se dă mâncare puțină în farfurii mari Colecționez perle, îmi plac mărunțișurile aristocratice, Port numai argint, sunt lucruri pe care, poate, cândva, o să le distrug Singura realitate este necesitatea de cald când e frig, pe care tot eu o să le descompun, cine știe poate cândva o să las totul baltă O să-mi ard buletinul, diplomele, permisul, orice m-ar putea identifica și o să-mi arunc tot argintul în lacul acela, pe lângă care ne-am plimbat împreună și o să fac schimb de haine cu un aurolac evadând încetul cu încetul în lumea lui Nu știu în toată povestea asta unde începem noi Nu mai știu ce replici am eu, de ce mă depășesc mereu tăcerile tale dinaintea plecărilor viața mă strivește cu refuzurile ei am tot ce vreau și nimic din ceea ce îmi doresc Mi-aș cicatriza liniile palmei cu ascuțișul unei lame nu regret nimic din ce am trăit până acum nu știu cu ce să finalizez, așa cum nu am știut niciodată cu ce să încep Vreau doar să visez, măcar să visez momentul în care eu sunt cea care pleacă prima să nu mai port în mine numai plecările tale
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate