agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-29 | |
ce trebuie să știi din viața asta, bliadi,
îmi spunea bunicul Vitalic de la Graviton, înjurând pe rusește printre dinți nu este mirosul stătut al salopetelor mirosul de fier ruginit și urină care umple precum gazele lacrimogene sinusurile și vagoanele clasei a II a și nici cenușiul care apasă câteodată ca o pâclă deasă satele noastre din raion nu, tu trebuie să faci școală Igor, auzi, tu trebuie să faci școală mă, să vezi să călătorești și să cunoști lumea și când te-ntorci acasă să ne povestești “o, tătuță, dumneata nici nu știi, nu știi ce înseamnă viața, viața asta care o ții în palmă o lași să-ți scape printre degete, o lași, se risipește” se duce ca o galeră părăsită intrând fantomatic în ceața vremurilor o tătuță dac-ai știi… pe unde o fi umblând, dracu mai știe ceva de el s-a dus acum trei veri și n-a mai dat nicio veste mișa lu steopa l-a văzut în iarnă prin șveția dai din cap în semn de aprobare întorci privirea spre celălalt capăt al satului îți iei cartea și cu lampa lui diogene în mâna stangă ieși afară în noapte căutându-l pe singurul care cunoaște răspunsul singurul maratonist alergător de cursă lungă cu buzunarele pline de dumicaturi de fericire cum împarte în stânga și-n dreapta fiole multicolore s-a dus vremea când zâmbeai mult s-a dus vremea când ridicai lângă școală piramide gigantice din borcanele puse pentru iarnă nimic nu mai seamănă cu ce a fost nu e de mirare că nu mai găsim calea și tindem să rămânem inerți în colivia veche cu miros de romaniță anotimpuri electrizante așternute peste dealuri de cernoziom simplul exces de lumină anihilează retina nu mai există până la urmă nici urmă de moarte în locul acesta nici veșnicia nu-și mai plimbă terrierul pe străzi lăturalnice deschizi ochii doar pentru a-i închide grăbit la loc pentru a mai prinde o bucățică din visul acela numit cândva fericire “o, tătuță, dumneata nici nu știi, nu știi ce înseamnă viața, viața asta care o ții în palmă o lași să-ți scape printre degete, o lași, se risipește” se duce se duce o tătuță dac-ai știi...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate