Mi-e dor de valul înalt de mare, ascuns la o răscruce dintre vânturi.
Mi-e dor de razele de soare, ce mă ating pe maluri.
De dorul meu și alte doruri multe, ne ferecăm adesea în noi.
Iar din atâtea vorbe mute, sfioși noi ne ferim de ploi.

Îți simt suflarea cântecului tău și gândul îmi zboară către tine.
Ca zborul viu de albatros călău, ce nu te aduce lângă mine.
Mai bine vis în taina gândurilor mele, te aștept mereu pe o insulă pustie.
Când soarele se îneacă printre stele, eu mă ridic din marea argintie.

Să te sărut în tot parfumul de femeie, ce mă atinge în suflet de bărbat.
Tu vis de fiecare clipă și ideie, de a te iubi mereu însingurat.