agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-30 | |
(Mențiune: Nu, din câte știu eu, Oravitzan nu scrie poezii, dar dacă s-ar fi apucat... Cine știe, poate n-ar fi arătat poeziile lui cu mult mai diferit față de rândurile de mai jos, dar, în orice caz, mă gândeam la el în timp ce am scris poezia. Sper să nu fie ofensat nimeni de cele ce urmează...)
Un pictor nu știa nimic și desena capodopere spontane. Un alt pictor știa de toate, dar toate îi ieșeau numai mâzgălituri. Calitatea acestor tablouri se afla nu în interior, ci în afară. Marile opere ale lumii - nimic mai mult decât conexiuni realizate cu majoritatea privitorilor? Sunt ca niște fire, ca niște bulevarde ce curg între tablou și privitor. Cine le-a văzut? Ele sunt galbene ca părul tău, carte, paginile tale sunt pielea ta și literele sunt fire de păr. O, cum mijloacele sunt atât de senzuale! Când ne captează imaginația iubitele noastre de pânză ori ce vrei ne apucă o frenezie a stilului, uităm că tabloul sau cărțile mai au și suflet, nu numai carne. O, cum împaci, frățioare, trupul cu sufletul, concretul cu abstractul? Căci asta e toată dilema: ce leagă extremele? Cine circulă și cum pe acele bulevarde dintre obiect și subiect? Huh? Prin părul nostru umblă duhurile de artificii, parfumurile fac un aluat din indiferența noastră blondă și ne amintim, da, ne amintim că totul este memoria. Da, numai ea: Talentul e măsurat de gradul în care te face să-ți amintești chestia respectivă. Atât. Asta e misterul. Te poți umple de lapte, carte, pentru că dilema continuă ca o telenovelă: cum să faci să amintești pe cineva de ceva prenatal? După ce or să cadă toate turnurile, rămâne ce ne face să avem acea renumită senzație: Îl vezi = prima dată Îl simți = NU prima dată Când? Înainte de naștere? Înainte, da. Căci după tinzi să uiți următorul lucru: să nu faci ceva, doar să fii. Să fii. Să fii. O, în noi curge același tipar străvechi și toată viața te strădui să te împaci cu el, vecin de bloc. Dar nu te mai strădui. E ofertă specială la zetamagazin: cumperi verbul ”a fi” și primești gratis armonie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate