agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-01 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Uitat pe țărm, singur, în față-mi s-avântă-n albastre talazuri
Câmpia, cu văi mișcătoare, un vuiet prelung murmurând; Statornic izbește să sfarme a malului dușmane privazuri, În zbucium năprasnic de viață sub soarele-aprins tresăltând. Se-afundă-n zări albe privirea cătând infinitului graniți, Departe, neajuns de departe să-ngeamănă mare cu cer; Un semn dintr-acolo se-arată ieșind din ascunsele tainiți, E vas plutitor care vine în neagră pavăză de fier. Despică pe valuri drum neted și brazda pe ape-ncrestează, Să clatină, geme, din coșu-i nori negri de fum răsuflând, Se-apropie-ncet și tot crește, tot crește, din vis se-ntrupează Tărie cu horn și catarguri pe-a mării prăpăstii călcând. Atunci deodată străpunge lung șuier – strigare-ascuțită Și vasul din mers se oprește, aproape de mal, ostenit, Din lanțuri desface și-aruncă-n adâncuri o ghiar’ oțelită Ce-ajunge la fund și să-nfige, legându-l pe loc priponit. Din mal să desprind bărci ușoare în zbor de lopeți și cu flamuri. Și merg pe pământ să aducă drumeții ajunși la liman Și-i vezi cum vin cârduri – ca paseri ce vesele fug înspre ramuri La cuibul lor pacinic re-ntoarse din lungul cutreier de-un an.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate