Scrisoarea a noua
Și n-aș dori să candidez la moarte
De nu ți-ar fi posibilă absența
Și n-aș mai sta privind prin geamuri sparte
Istoria făcând fără frecvența

Se-ntunecă. tiranii merg la masă
Bețivii merg la cârciumi, noi – la noi
Și partitura asta dureroasă
O cântă bravii patriei eroi

Tot nu ți-am scris de moartea asta lentă
Și tot miros ciudat a existență
Și tot crezând că ești cumva prezentă
Mi-am tras la xerox propria absență

Nu e ușor cu-o aripă tăiată…
Tu ce mai faci? E bine-n viața ta?
Eu scriu, iubito, ca și altădată:
Traduc din limba țării-n limba mea