Albu-i culoarea ce m-atrage,
să scriu, cu gându-ncetinit,
să stau să meditez la soare,
și să ascult un ciripit.

Albu-i culoarea nebuniei,
culoarea ce nimic nu vede,
nimic din tainele luminii,
ce te îndeamnă doar a crede.

Sunt două alburi diferite,
cum sunt ființele-omenești,
Și cum ne așezăm piciorul,
așa pornim spre-un drum ales.