Veniți, luați lumină! Mă întunec
Să nu pălească facla lumânării...
Stau, rătăcit, în marea amânării,
Spre erezie ca un diavol lunec.

Simt un parfum în sărbătoarea nării:
Străfulgeră tămâia zarea, tunec.
Spre iadurile vremii-azi, alunec,
Nici nu presimt lumina detunării.

Și Cristul mă privește: "Măi copile
Ce te tot joci de-a viața făr-a fi?!
Nu știi ființa lut a ta iubi,
Iar sufletu-ți pornit-a să te-mpile..."

Așa-mi vorbi în sâmbătă Iisus.
Dreptate-i dau, că nicipeunde nu-s...