Fierb destul în propriul caracter
prinși de febra cagulelor ciorap
fiecare ou tatuat c-o frunză ca
Adam și Eva tot țipându-și…:
“Ce_a… ce_a... spus șarpele?"
"După cea mai fă și di!"
Căluțul iepei sub pomul nărăvaș
poftește fructul pe-al său ram

Þop țop țop iute-iute
unul pe-altul – prssst…

Pârâie buzele-n vârful poftei ei
se crapă-n fața lui smochina
scoate McBey albul ochilor din rărunchi
cade haina tatuată-n bliduri
urcă-adrenalina canin-felin

Doar-doar să nu-și fiarbă
verde-crem gălbenușurile
stând îngropați leneș prin drob
fără niciun protocol al înroșirii
neciocniți și fițoși din fire

“Mi-e sete dragă McBei” –
și-arată dentina pielii McLeia –
“iar după ce ne-am curățat
parcă mai vreau să ne ciocnim o oră
ca să mă dezbrac total de caracter”