Scriu uneori despre mine
de parcă aș fi murit într-o zi de iarnă
într-un ceas de înfrigurare
în care n-am mai putut scrie
atâta plâns

în care n-a mai încăput atâta deznădejde
și ce greu am înțeles
că toate tristețile de care ți-am spus
se citeau în ochii tăi
drept greșelile mele

eu credeam că inima mea e în formă de cer
și că atunci când am stat pe iarbă
cu tine
ai simțit cerul în palme
cum eu simțem că împrimăvărez în brațele tale

ziceam și eu așa…
de parcă n-aș avea destulă vină
că atunci când zâmbesc
te mint că mi-e bine.