Încrețită pe margini de întuneric,
Pădurea se liniști într-un somn adânc,
Primele salutări ale nopții au fost ale bufniței: bu-hu-hu.
Nici luna nu mai vizita cerul.
Așteptam la ceas târziu să se audă un foșnet,
Mi se zbătu inima ca-ntr-un cazan,
Râsul pădurii dansa prin copaci.
Nu mai simțeam nici pușca,
Picioarele-mi erau încordate…
Așteptarea nu a fost în zadar…
Mic, cu urechi lungi si pufos,
Apăru regele fricos, Iepurilă.