nimeni nu îndrăznește să moară
gândurile noastre nu le cernem prin colosala
moară dar anii ne mănâncă țesuturile vieții
ne apropie de acel poate început în care
atâția poeți au încăput.

nimeni nu îndrăznește să moară
fie prin soartă tristă ori dacă ți-ai așezat
în minte o comoară toți preferăm viața
în locul nemuririi asta pentru că nimeni
nu acordă timp lămuririi: Viața nu-i munte,
e o dună de nisip aruncată de vânt în clepsidră,
iar Moartea e doar o punte, nu-i demon nici Hidră,
e o simplă poartă
intri prin ea în lumea ce lumina
o poartă
de ai viețuit frumos

cel puțin așa scrie la carte...
dar ce mai contează
când viața nu e întotdeauna trează
și trăiește atâtea lucruri moarte...