când țara greu repiră-aproape moare
și-n pulberi încolțesc tulpini de boală
în vis la prunci firavi cu burta goală
mai ies la drum cu pită și cu sare

sărmane umbre care-n buimăceală
se vor pesemne duhuri păzitoare
străfulgerând lumini amăgitoare
prin care oști mărșăluind în fală

pe sub tunici, ascund abecedare
și îngeri care dorm în căptușeală
împiedică această-alunecare

în lumea exclusiv materială
de unde banul luce și răsare
drept piatră așa-zis filosofală