Să creezi un sistem
nu este ceva greu,
o sută douăzeci de grame de sare, două
cuburi de zahăr cubic, de preferință brun,
căci facem un sistem tare și bun, precum
ursul de aceeași culoare.
Un litru de parfum
de persoană care se dă mult cu orice
chichineața
ca să pară șic, precum o mireasă a mării,
îți mai trebuie puțin usturoi
ca să omori, în caz că trebuie,
viermii paraziți ai societății și
ceapă, ca viermii o dată extirpați din intestin
să plângă, să-și dea seama că nu sunt buni și trebuie să se sinucidă.
Vin alb, care combinat cu parfumul acela de mai sus,
da o aură angelica sistemului tău. Toarnă
după gust! Trebuie să ungă, totuși, pe
suflet pe cel ce va adopta totul
totul totul totul tot tot totul
tot ce-i idee
tot ce-i sentiment
tot ce-i oferi și
tot ce-i iei – drepturi, drepturi și alte drepturi – viața.
Nu fi tiran. E ca și cum ai adăuga
o lămâie la tot ce ai făcut până acuma.
Fi șiret și pune totul la cuptor pentru
cinci, maxim zece minute. Sper că ai curățat bine creierul, căci
trebuie să fie lucios ca lacul din spatele casei tale
primăvara.
Curat ca toate acele arome să se sis-te-ma-ti-ze-ze
-n minte. O dată
scoasă tava,
se servește de preferință cu un pahar de vin roșu
pentru a arăta că sângele lui îți aparține – viața
sau în fața televizorului
pentru a-l îndoctrina în continuare,
să-l scapi de orice valoare, fă-l un robot,
fă-l capitalist și pseudo-ofera-i țară. Sistemul tău funcționează. Poftă bună.