este culoarea de-acum un semn
că ne-am desprins
(chiar și-un deget)
de lume
câmpia de-astă-iarnă
parcă-i o bătrână
ce întinerește
cu jumătate de veac
atunci când i se-ntorc nepoții
acasă
nu, nici n-ar putea fi altfel –
lumea asta e soră
cu alta
oamenii
și-au scos îngerii
din hibernare
și se plimbă unii lângă alții
până-n duminica Tomii
să taie via, să curețe merii
grădinile
ziua de umbre.
dacă nu ar mai plânge uneori
câte unul
dacă norii ca niște harpii
nu ar răpi dintre ei
aș putea să jur
că aici
pământul și cerul
sunt una.