Cad fulgi de nea în palma sufletului meu.
Mă îmbrac cu atîta alb, pe trupul singuratec.
Mă răscolesc în mine, într-o furtună mai mereu.
Mă las furat de lupi, înzăpezit de un vis sălbatec.

Eu mă trezesc într-un miracol sfănt al zorilor de zi,
Să te sărut nevinovat că te pot visa atît de mult.
Ades tu mă arunci în depărtarea de-a mă iubi
Eu cad în ruga Lui să te privesc, să te ascult!