Să nu îmi vii în calea mea în noapte.
Ne-am scurs cu toții în amurg uscat…
Și verdele de mai mi sa uscat în gat,
Călcâiele s-au erodat de-atâta drum,
Și-mi sforăie în piept al meu plămân.
Suntem căliți de vânturi înnăsprite
Și noaptea este tot ce a rămas mai calm.
Să nu îmi vii in calea mea în noapte,
Că mă trezești din vis și e păcat.