Amin...
L-am spus la-nceput să nu uit.

Zorii au trecut în fugă
Iar soarele încet mă usucă
Și setea devine un mit
Care îmi stă în picioare.

Ce chin...
Parcursul acesta mă doare.

Sunt clipele ce le visam.
Revenindu-mi puțin,
Un obiect strălucea
L-am luat de jos și îl studiam
Era portavocea
Vreunui fugar.


Lângă mine s-au strâns credincioșii,
Mutanții,
Supraviețuitorii - norocoșii
Din buzunar am scos un bilețel
Și era chiar scrisul meu pe el:

"Iubirea a devenit sex,
Viața însăși comerț
Și poezia metaforă...

Extremiștilor !"

Au rămas perplex.

Am aruncat portavocea,
Amaiaza cădea
Refuz să fiu vocea
Și falsul profet
Nici eu nu cred slova
Acelui pamflet,

Chiar...
Ce ciudat scriu de ceva timp încoace.

Noapte.