Un spectacol dintr-un gând
întocmit de tine pe curat
îmi oferi Teodoro exact c-o decadă
înainte să las în spate
de-acum departe tinerețea
ce străbate și din sincerul tău mesaj

Mi-amintesc de clipa când
ai apărut în fața mea
însoțită ca la un concert din vremuri vechi
de sora ta Gaby-n orașul nostru natal –
ea-mi fusese colegă doar în a șaptea și-a opta –
mi te-a prezentat și-am discutat
de-atunci cu tine parc-ai fi fost deja matură

Fragilă cu trupul și glasul
destul de înaltă profundă cu un chip fin
dezinvoltă în gânduri sau gesturi
nu căutai nimic pentru că intuiai tot
nu așteptai decât forța s-aștepți calm
nu ridicai ochii decât să mi-i șoptești
concentrată la ce-aveai să-mi răspunzi
în două momente-ale săptămânii
când timpul de fapt dispărea
și se contura aproape ceva magnetic
un flux continuu de farmec minat de respect

N-am vrut să
n-ai știut ce
deschideam programul sau
programa degeaba la gestul tău
de a-ți da părul din ochi replicând
concentrată la tot ce-aveam să-ți spun

Răspunsul tău avea culoarea
Dunării mi-amintesc
un albastru spre violet
(deși în fond cu valuri verzi)
mai rar și mai viu decât privirea lui Liz Tylor
o piatră de safir îmbinată cu una de ametist
neșterse de lacrimi
provenite din problema unor ochelari moderni
sau din voința mea
de-a nu te lăsa
să mai adaugi ceva
că oricum știai să-mi prezinți
intriga spectacolului tău învăluitor