camera e mare și ne urăște pe toți la fel
ceara răsuflă gâlgâie de câteva ori
și cade pentru noi în picuri

mașini nu trec azi și e senin
doi amărâți se bat pentru-un televizor stricat
și mârâie

îmi dau părul după ureche tot mai des
spun mâinii să mă lase-n pace
și se coboară în mine degete uriașe
până când vârful picioarelor îmi amorțesc

fără să îmi dau seama
în timp bărbatul asta cu nume greu de pronunțat
ne adună ca pe niște prune trecute
țuica se hlizește la noi din pahare de plastic