Un car cu boi, un popă, coșciugul, o bătrână
Și seara ce coboară, pe toate 'ncet stăpână —
Cum soarele se lasă, îngălbenit și pal,
Privind în urmă lumea din coama unui deal.

Atât... E tot ce poate să 'nsemne-o îngropare!
Pe nas îngână popa o rugăciune, — arare.
Bătrâna plânge 'n poală și boii merg la pas,
Încet, cu gândul poate c'aproape-s de popas...

Atât! Se lasă satul în urmă, pe o vale,
Și nu-i de plâns nimica, și nu-i nimic de jale,
Un car cu boi, un popă, bătrâna, un coșciug —
Trag boii 'n jug nainte, așa cum trag la jug...

Și soarele se lasă domol în asfințit
Așa, ca 'ntotdeauna când ziua-i pe sfârșit...
Trei plopi înalți deoparte, la margine de drum,
Și 'ntind în lături umbra... Pe miriște e fum...

Doar popa dacă 'ngână o rugăciune 'n gând,
Bătrâna dacă plânge oftând din când în când,
Pricepi că 'n lumea asta tot e prilej de dor,
Deși în fire toate-și urmează cursul lor...