urmă de iubire
pe buzele amare
între schele și fuga constructorului tocmit cu veacul

nu-i nimic
știu
căruciorul mai mult decât un destin
e semnul bunăvoinței

ca să fii socotit luptător
e de ajuns să dormi rar
să cucăi de-a-n picioarelea

nu contează finalul
(și cum să mai conteze)
când e știut de toți

tristețea învelită grijuliu
în folia indiferenței
da
capătul trist al anesteziei

păstrată vie
dorința de a lua
ssst
dragostea între furt și dăruire