Ce bine-i să ai noroc
Atunci când n-ai un sfanț
În buzunare goale
Și întâlnești amicul
Să îți ofere-n crâșmă
Șnapsul de tărie
Urându-ți la ciocnit ”noroc”

Ca ieri la fel și astăzi
Amabilul amic
Te-a invitat cu cinste
La mici în berărie
Nicidecum n-ai refuzat
Þi-ai zis în sinea ta
De-aș fi mereu plin de noroc

Să ai noroc e bine
Dar nu a profita
De-amicul la beție
Sau prostia altuia
Întreb: Cine-i tâmpitul?
Cel ce dă de băut?
Sau cel ce de pomană bea?