în unele zile aerul din bucătărie era verde
când făceam cafeaua
somnoroasă și nefardată
apoi se deschidea după-amiaza senină,
plecam în parc
și fotografiam duminici
cu copaci, bănci, oameni și mâini și săruturi
și-apoi învățam
cum să scriu bucuria aceasta

n-are să-mi pară rău
de nimic…
am câteva poze cu noi
în care-ți zâmbeam ridicând privirea din ceașca de cafea,
și povesteam mult
despre Nastenka,
despre frumoasa Naia floare de lotus,
Ainafety scria poeme despre noi,
râdeam uneori
de femeile lui Bukowski

alteori

nici nu vorbeam
iar holul rămânea prea lung în urma ta
atunci am înțeles
ce-i focul ăsta în mine

nu mai pot sta aici
e aerul prea galben acum
și mi-e prea sete de toate
vreau să-mbrac rochii de primăvară și nu de tristețe
cu iertare să-mi fie
că m-am născut în zodie de foc