nu-i nici o îndoială sunt menestrel șoptit
printre tarabe și vitrine pline cu manechine,
biete creații, nu spun nimic,
nu fac nimic niciodată, nu simt nimic,
doar prezintă costumele cele mai fine,
doar captează priviri suspinate economisite infinit
să se ridice mereu alte melopee spre artistic zenit.

vai,agoră milenară, casa determinărilor de-a mai visa
ca în casa poporului sub ghirlande mari scumpeturi aurii,
de-ar grăi despre lumini complexe pe străzi aș dansa
suflet de liră de mandolină la vremuri târzii
aș putea mobiliza roboții cu melodia din fotografii
semiramide cu pansele cu lăcrămioare,le-aș așeza pe scăfârlii
vesmânt de grație pe clopotarul ce prin orgi mai poate avansa.

ah, agoră cu vitralii iscusite ilustrezi numai secrete
pentru pâinea de lumina câmpul - Măria sa- pururea viu
pentru tristele amurguri codrul foșnește regrete
flașnetarul ca un urs împăiat cu ochi de candriu
mai învârte mânere de taină - timpul și comorile cu planete
vasta lactee de consolare- și pe zei îi așteaptă un negru sicriu.