Mă las îmbrățișat de vînturile toate, zăpada înghite tinerețea mea.
Mă îmbăt cu albul violet al nopții, eu singuratec fug din calea ta.
Simt vraja înghețată în mine, mă resemnez cu clipa care moare.
Înconjurat de vise troienite, eu mă aplec să te ating cu o sărutare.

Nevinovat de focul viu din mine, aștept acum o nouă primăvară.
În care tu devi un nor, ce mă topește cîte puțin în fiecare seară.
Din albul violet al sufletului meu, iubirea ta cu un fior mă atinge.
Într-un adînc din mine, fiecare picătură de lacrimă devine sânge.