Numai tacerea-mi s-a lasat pe umeri
Impovarate ginduri ma cuprind in van,
In bezna nopti pina cind si luna
E-n nepasarea lumii , e-n banal.

Trecutau ore peste miezul noptii
Speranta doarme nestiind de noi,
Iar tabacite doruri, impletesc tertipuri
Se tot prefac, ca stiu de amindoi.

Fierbe mihnirea-n singe-mi , ma sugruma,
Pe strimbe cai, ma ratacesc, ma pierd,
In nepasarea lumii tot privesc in urma
Si caut o iesire-n adevar.

E subru totul,nicaieri nu-i licar
Iar treapta vietii duce tot in jos,
Intortocheate drumuri tot ma fac sa sufar
Iar timpul ce nu-l am cu tine-i fara rost.

As vrea sa poti sa ma cuprinzi in brate
Si lacrima sa mi-o alungi, sa n-o mai am,
Sa-mi luminezi tu sufletul in noapte
Si vesnic sa te am,...da sa te am...